Am ajuns ” acasa “. De fapt acasa este ceva relativ. Aici am fost acasa pana la sfarsitul anilor ’70.
Sa va povestesc pe scurt. Drumul : ca naiba. Intre Arad si Oradea am prins nenumarate semafoare la care am stat si cate 10-15 minute. Dupa Oradea, semafoarele au cam disparut, iar in locurile ingustate, unde se circula pe o singura banda, nu se mai tinea cont de semnul ala care arata cine are prioritate, si ca atare se statea si cate 20 de minute pana ce se oprea coloana din sens opus. Apoi, dupa ce am intrat pe raza judetului Satu Mare, intamplator, din cauza fusului orar, a inceput sa se intunericeasca. E, aici sa vezi. Drum nemarcat, asa ca am circulat pe pipaite. In localitati, o bezna ca-n cur. Ma rugam la Dumnezeu sa nu dau peste vreun biciclist sau pieton nesemnalizat. Pe la 8 am intrat victorios in orasul meu natal. Satu Mare am sosit! Mi-am adus aminte ca ai mei inplinesc azi o suma de ani de cand se suporta cu stoicism unul pe celalalt, si m-am gandit sa opresc in Real, sa-i iau mamei un buchet de flori. Din pacate n-am gasit nimic la buchet asa ca i-am luat niste flori la ghiveci. Noroc ca i-au placut. Amu-i amu. Cine credeti ca a fost primul satmarean cu care am stat de vorba? Binenteles ca n-ati ghicit. N-a fost Satmareanu’. Las’ ca va spun eu: AdrianSM . Mi-a facut o deosebita placere surpriza de a-l intalni in avanpremiera adunarii de vineri. Apropos de adunare, incercam la ASTORIA intre 6 si 7 seara?
http://www.dailymotion.com/video/x2z68z_john-denver-country-roads_music/

