Bucuresti, Biserica de argint, 25 martie, anul Domnului 2011. Toata crema, spuma, bezeaua bloggarimii romane. Si cireasa de pe tort. Eu, Ovidiu si Tudor. Fara falsa modestie. Lume buna, rea, curiosi. Premii, toate. Acuma nu-s io in masura sa judec si sa comentez acordarea lor, dar unii zic ca a fost ca-n fotbal sau ca-n bucatarie. Adica blat. Ei stiu mai bine. La un moment dat am vazut multa lume cu pahare cu licoare albastra in mana, si m-am gandit ca saracii or fi bolnavi si se trateaza cu Mona. ( Stiti voi, spirtul ala albastru medicinal care sterilizeaza tot ). Apoi am aflat ca era ceva bautura cu curacao. Sper ca le-a fost de bine. Una din marile multumiri care le-am avut la hotel, a fost compania selecta: Groparu, Makavelis, Cucuruzu, Nebuloasa, Gaben, Visurat si Denisuca, si multi altii, care nu se vor supara daca nu-i voi aminti aci. Acuma, un fapt inedit a fost ca m-am mai pricopsit cu trei copii: CristinaTM, Zicu si Marius. Io i-am acceptat, nu-i puteam refuza din moment ce m-au recunoscut. Mai greu a fost sa-i explic la Ma’sa ca n-am umblat in tinerete prin nicio ograda straina, si ca-s doar infiati.

A trecut si ziua de ieri. Adica luni, cea mai naspa zi din saptamana. Mai ales dupa o lipsa de 3 zile lucratoare de la servici. N-am sa va povestesc cum a fost ieri, ci cum a fost pana ieri. Dupa cum poate ati aflat, am fost la capitala, si printre altele, la cea mai mare adunare a bloggarimii romane. Mi-am hodinit oasele la Hotel Caro, aripa de 4 stele, prin grija Standout . Va recomand calduros hotelul aflat pe malul lacului Tei. Din cate am aflat, hotelul a fost amenajat intr-o fosta fabrica de tigari. Am ramas mirat ce au putut sa faca dintr-o fabrica dezafectata. Doua, trei si patru stele adevarate, plus nu stiu cate sali de conferinta, centru SPA si altele. Compania a fost insa de 10 stele, dar despre asta mai tarziu, ca acum mai am oleaca de munca si daca-ntind mana nu-mi da nimeni nimic.

Da, asta am fost azi. Am vazut Bucurestiul, asa cum ar trebui sa fie, cu centrul istoric renovat, plin de turisti nemti, francezi care au venit sa vada sora mai mica a capitalei lor, unguri, austrieci, etc, etc.

Voi chiar credeti ca-i adevarat? Este. Mai putin ca era renovat tot si ca era plin de turisti straini. Cazare, am gasit, ca orice turist econom, in Afumati, destul de decenta. Mi-am promis ca in 2-3 ani sa ma intorc si sa-l vad asa cum vrem toti, iar de cazat sa ma cazez la Hotel Caro. De ce acolo? Petru ca, din cele vazute pe situl hotelului este asa cum ar trebui sa fie: elegant, linistit, impunator, curat. Ma gandesc si eu ca un visator care sunt: ce frumos ar fi ca vineri dimineata cand ma voi trezi, dupa chermeza de la Roblogfest sa pot parafraza o reclama TV si sa spun: multumesc Standout, ca m-ai ajutat sa dorm linistit la Hotel Caro.

Apoi sa merg din nou pe Lipscani, Covaci, Selari si sa vad daca totusi nu m-am inselat, si centrul Micului Paris este totusi asa cum mi l-am inchipuit.

Adaugat dupa doua zile: sunt fericit. Azi am vazut cateva grupuri de turisti straini in centrul vechi al Bucurestiului. Pe bune.

Ca orice satmarean, adica nascut in Satu Mare, nu pot sa nu ma laud. Mai ales cu progeniturile mele Ovidiu si Tudor . In 25 martie vom fi la Bucuresti la roblogfest. Adica mai mult Ovidiu, (categoria : cel mai popular blog) si Ovidiu impreuna cu Tudor si Alex( categoria blog colectiv ). Eu voi fi acolo incercand sa impac utilul cu fudulia, (de ce va ganditi la prostii?) ei in sala cu inima cat un purice, asteptand rezultatele. Cand cei doi baieti ai mei ajung in finala la Roblogfest inseamna ca am cu ce ma fuduli. Fie ca cei mai buni baieti ai mei sa castige   Daca va place cum si ce scriu,( ei nu eu), ce-ar fi sa-i votati si voi. Si aici.

Ion era în curte şi-şi ascuţea coasa înjurand: mniezăii şi-nchinarea lor, anafura mami lor şi altele care nu pot fi redate aici. Vasile, vecinu’ îl aude şi-l întreaba:                                                                                 -Mă Ioane mă, ce Dumnezeu de ieşti aşe de năcăjit?

-D’apoi mă Văsîi mă, cum să nu fiu năcăjit cînd ungurii l-or omorat pă domnul nostru Mihai Viteazu mă.

-Bine bine mă Ioane, da aia o fost la omieşasăsuteunu.

-Mă Văsîi, da’ io numa amu am aflat. Mnezăii mami lor. Le ieu gîtu mă. Mama lor.

8  martie. Clasa a şasea, ora de romîna. Profesoara le dă temă elevilor o compunere scurta despre bunătatea mamei, din care să rezulte că:  mama e numai una .

Lenuţa: eu cînd am fost bolnavă, mama a stat lînga mine si m-a îngrijit. Mama e numai una.

Georgel: eu cînd mi-am spart capul, mama a venit cu mine la spital şi a dat şpaga la doctor şi asistenta să mă bage în faţă. Mama e numai una.

Bulă: ieri cînd am ajuns flămînd acasă, mama era la bîrfă în cameră cu tanti Viorica, iar cînd i-am spus că mi-e foame, mi-a zis: vezi şi tu în frigider că sunt 3 chiftele. Am deschis frigiderul şi am strigat: mama, e numai una!