La multi ani Timisoara!
Stiati ca la 3 august 1919, colonelul Virgil Economu, intra in fruntea trupelor romane in Timisoara, dupa ce pentru 15 zile Banatul a fost republica, iar apoi sub administratia Regatului Sarb? Intrarea trupelor s-a facut in cea mai veche piata din oras, Piata Losonszy, care de atunci poarta numele de Piata Unirii.
Ion era în curte şi-şi ascuţea coasa înjurand: mniezăii şi-nchinarea lor, anafura mami lor şi altele care nu pot fi redate aici. Vasile, vecinu’ îl aude şi-l întreaba: -Mă Ioane mă, ce Dumnezeu de ieşti aşe de năcăjit?
-D’apoi mă Văsîi mă, cum să nu fiu năcăjit cînd ungurii l-or omorat pă domnul nostru Mihai Viteazu mă.
-Bine bine mă Ioane, da aia o fost la omieşasăsuteunu.
-Mă Văsîi, da’ io numa amu am aflat. Mnezăii mami lor. Le ieu gîtu mă. Mama lor.
Azi ar fi amplinit 67 de ani. Niciodata nu mi-am dat seama cum a trecut timpul peste el. A ramas acelasi rebel, hipiot, de bun simt, vesnic tanar, fidel Beatlesilor si generatiei anilor ’60. Acasa avea o colectie impresionanta de discuri, masurata cu metrul. Stia toate discurile din fiecare metru. Imi mai aduc si acum aminte de ” sapca de taximetrist sovietic” pe care o purta in ’978 in turneu la Satu Mare. Atunci m-a impresionat seriozitatea lui, cultura lui, demnitatea lui, profesionalismul lui. Imi amintesc cu placere de tine Florian Pittis, idolul meu si al multora din generatia mea.
15 septembrie 1830. Se inaugureaza prima cale ferata din lume intre Liverpool si Manchester. In Anglia binenteles.
15 septembrie 1890. Debuteaza lucrarile de regularizare a Dunarii la Portile de Fier. In Austro-Ungaria binenteles.
La sapte septembrie 1739, se semneaza Tratatul de pace de la Belgrad, dintre Austria si Imperiul Otoman, care incheia razboiul ruso-austro-otoman, si prin care Austria a fost obligata sa restituie Tarii Romanesti ( Valahiei ), regiunea Olteniei.
A fost bine, sau rau?
Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca n-ar fi fost ” Insurectia din 23 August 1944″.
Raspuns: nimic. Istoria ar fi fost aproximativ aceeasi, soarta Europei era deja pecetluita, dar macar n-am fi fost catalogati ca oportunisti. Am fi platit aceleasi “datorii de razboi” rusilor, am fi avut acelasi regim comunist, dar am fi avut spatele drept. Nicodata nu trebuie sa lupti impotriva aliatilor tai. Se putea foarte bine obtine o pace separata si decenta cu americanii si rusii, (tot tradare s-ar fi numit), dar nu trebuia sa luptam impotriva aliatilor nostri de pana atunci. Ca a fost o alegere nefasta razboiul alaturi de Germania, este adevarat. Dar si mai nefasta a fost lupta alaturi de sovietici. Oricum ne ocupau.
Sa nu uitam ca tot la un 23 August, dar 1939, a fost semnat pactul Ribbentrop-Molotov, prin care Hitler si Stalin isi imparteau Europa.
Astazi, 23 august 2010, este Ziua europeana a comemorarii victimelor stalinismului si nazismului
Au aparut capsunile. Mai mici, mai mari, mai gustoase, mai fara gust. Mi-am adus aminte de copilarie, cand mancam capsunile adevarate de la mama lor. Acum parca nu mai au acelasi gust. Prin piete multi vanzatori se lauda ca au marfa de Satu Mare, zona recunoscuta pentru capsunile ei gustoase, dar ma cam indoiesc ca sunt de acolo. Cred ca sunt de pe la turci, olandezi, spanioli sau te mai miri de pe unde, fara gust. Mi-e dor de-o capsuna adevarata.
P.S. Cum este corect pluralul: capsuni sau capsune; capsunii sau capsunile?
Nu , nu voi scrie despre actualul locatar , ci despre unul care a stat acolo doar o luna . Era in luna mai 1970 , dupa ce Somesul a inundat orasul meu natal . La cateva zile , toti copii din oras au fost evacuati si trimisi prin alte parti care n-au fost lovite de ape . Am facut parte dintr-un grup de vreo 40 de copii care au fost cazati la Bucuresti la Palatul Pionerilor de atunci , actualul Palat Cotroceni . Deci pot zice ca am fost locatar de Cotroceni inaintea lui Iliescu , Constantinescu si Basescu . Am fost gazduiti in cateva sali mari care au fost transformate in dormitoare de 8 si 10 paturi . Toata lumea a fost foarte amabila , dorind sa ne faca sederea cat mai placuta , sa uitam pentru o clipa de cosmarul prin care trecuseram . Am mers chiar si la o scoala ( naspa ) , ca doar mai erau aproape patru saptamani pana la vacanta . Ce m-a impresionat atunci , a fost solidaritatea oamenilor . Toti te ajutau cum puteau , cu ce puteau , dezinteresat . Atunci am fost prima data la un spectacol de opereta la Teatrul de Opereta , am condus un cart , am fost primit la cercul de tir de la palat , m-am imprietenit cu cativa copii din Bucuresti care ” explorau ” un tunel inchis din curtea palatului , tunel ce trecea pe sub liniile de tramvai si se infunda dupa vreo 60 de metri , am dat primul interviu pentru ziarul Scinteia ( de fapt si ultimul ) . Am vazut Ateneul , am fost cu vaporasul pe Herastrau , m-am plimbat prin Cismigiu , am vazut Liceul Lazar si m-am simtit ca un persomaj din cartea Cismigiu et comp de Grigore Bajenaru . Au trecut 40 de ani de atunci si locatarii s-au schimbat . Cei de atunci s-au maturizat , iar cei de acum se pare ca au dat in mintea copiilor .
