Citind acum niste comentarii la postul lui Trex, m-am gandit sa va intreb pe toti , dar mai ales pe satmarenii mei, care este semnificatia zilei de 14 Mai , zi  care a dat nume unui cartier din muncipiul Satu Mare. Intrebare deschisa tuturor. Turnati mai jos.

La 20 Decembrie 1989, Timisoara devenea primul oras liber de comunism din Romania. De dimineata , mai multi protestatari s-au baricadat in cladirea Operei, separat de negociatorii aflati la ” Judeteana de Partid ” unde se afla si Constantin Dascalescu, presedintele Consiliului de Ministri la acea data. In cladirea Operei s-a format Frontul Democratic Roman . Revoluţionarii au elaborat o proclamaţie (a Frontului Democratic, a nu se face confuzie cu Proclamatia de la Timisoara din 11 martie ‘90) în care cereau demisia neîntârziată a lui Ceauşescu şi organizarea alegerilor libere. Drepturile democratice precum libertatea cuvântului şi cea a presei, erau acum reafirmate după o uitare de aproape jumătate de secol. Timisoara a fost decretat primul ORAS LIBER de comunism. In aceeasi zi la Timisoara, armata a fraternizat cu revolutionarii, iar in urma discursului televizat al lui Ceausescu, Bucurestiul , Brasovul , si toata tara a fost cuprinsa de  miscari sociale, care au dus in 22 decembrie la fuga dictatorilor.

La intrebarea mea de acum doua zile a raspuns corect, doar Satmareanu. In orice caz , ii felicit pe toti cei care au dat un  raspuns.

A nins. Hai sa facem un om de zapada.

Datorita lor putem face ceea ce facem azi.

Eram colegi. Virgil, Leo si eu. Cand ne nimeream in aceiasi tura,  ne placea sa ne facem vise, sa ne gandim ce fain ar fi daca am putea sa ne facem o firma, si sa asiguram servicii. Electronice, electrice, mecanice, prelucrari mecanice, confectionari si reparatii, proiectare si multe altele. Leo ( singurul ne-nsurat ) zice: ma, hai sa luam si niste muieri care s-ar putea ocupa de croitorie. Virgil:  ma fratilor io zic ca treaba asta ar merge mai bine la tara, ca acolo ar cam fi nevoie de mai multe servicii si ar fi fain sa le facem noi pe toate. Am avea si de lucru, nu ne-ar fute nimeni la cap, doar am fi proprii nostri sefi, si am lucra pentru noi. Uite : de exemplu am face antene colective. Doru ar face partea electronica, amlpificatoare, convertoare, distribuitoare , etc., Leo si cu mine ne-am ocupa de structura metalica. Si multe altele. Ma, bine , bine, zice Leo, dar cum sa-i spunem la firma noastra? Cum cum? zic. Foarte simplu: daca facem atatea, atunci vom pune sus o firma mare pe care vom scrie FACEM TOT.

Asa ne petreceam uneori cateva zeci de minute facandu-ne planuri care stiam ca nu se pot realiza. Dar visam. Visele nu ni le putea cenzura nimeni. Era in 1989. Acum visele noastre pot deveni realitate. Dar Virgil nu mai este. Un glont l-a ucis miseleste in decembrie ‘89. Fiul sau nu-si mai aduce aminte de el. Avea nici  2 ani. Il cunoaste doar din poze dar e convins ca tatal sau n-a murit degeaba.

Din nou M-am suparat de nu sa poate. La 20 de ani de la revolutie mi-a fost dat sa vad in Timisoara de ziua nationala a Romaniei, cea mai mare impertinenta: un miting electoral organizat de PSD si papagalu’ Geoana chiar in PIATA REVOLUTIEI din Timisoara. Nesimtitilor ne-ati furat Revolutia, ne furati acum si ziua nationala? Asa credeti ca veti aduna voturi ? Nesimtitilor n-ati auzit de Proclamatia de la Timisoara ? Iata punctul 8 care ar fi trebuit sa va arunce in iadul istoriei:
8. Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Presedinte al Romaniei ar putea candida si personalitati marcante ale vietii culturale si stiintifice, fara o experienta politica deosebita. Tot in acest context, propunem ca prima legislatura sa fie de numai doi ani, timp necesar intaririi institutiilor democratice si clarificarii pozitiei ideologice a fiecaruia dintre multele partide aparute. De-abia atunci am putea face o alegere in cunostinta de cauza, cu cartile pe fata.

pentru asta am luptat in ‘89? Pentru asta au murit in ‘89? Mi-e rusine. De fapt voua sa va fie rusine: NESIMTITILOR

• Sau Republica Autonoma Banateana cu capitala la Timisoara. Da Timisoara a fost pentru 15 zile capitala de republica. Se intampla la 31 octombrie 1918 pentru doar 15 zile. Pentru a împiedica Unirea Banatului cu România, cercurile maghiare au proclamat la Timişoara aşa-zisa „Republică Autonomă Bănăţeană”, subordonată guvernului de la Budapesta. La 15 noiembrie insa trupele sarbesti au intrat in Banat si au impus administratia Regatului Serbiei, croatilor si slovenilor. La 3 august 1919 în Timişoara au intrat primele unităţi ale armatei române, sub comanda colonelului Economu, în uralele mulţimii entuziasmate. În piaţa care de atunci se va numi „Piaţa Unirii” din centrul oraşului, armata este primită de oficialităţile locale şi de reprezentanţi ai minorităţilor. Pentru a pecetlui actul unirii Banatului cu România, sosesc la Timişoara dinspre Arad prim-ministrul Brătianu şi ministrul Consiliului Dirigent Stefan Cicio-Pop. În ziua următoare Regatul român a încheiat tratatul cu puterile aliate în urma căruia Banatul intra în graniţele Romaniei Mari si s-a instalat administratia romana. Desi 1 decembrie 1918 este considerata ziua Marii Uniri, abia dupa 8 luni  s-a putut infaptui de fapt Adevarata Mare Unire.