Nu , nu voi scrie despre actualul locatar , ci despre unul care a stat acolo doar o luna . Era in luna mai 1970 , dupa ce Somesul a inundat orasul meu natal . La cateva zile , toti copii din oras au fost evacuati  si trimisi prin alte parti care n-au fost lovite de ape . Am facut parte dintr-un grup de vreo 40 de copii care au fost cazati la Bucuresti la Palatul Pionerilor de atunci , actualul Palat Cotroceni . Deci pot zice ca am fost locatar de Cotroceni inaintea lui Iliescu , Constantinescu si Basescu . Am fost gazduiti in cateva sali mari care au fost transformate in dormitoare de 8 si 10 paturi . Toata lumea a fost foarte  amabila , dorind sa ne faca sederea cat mai placuta , sa uitam pentru o clipa de  cosmarul prin care trecuseram . Am mers chiar si la o scoala ( naspa ) , ca doar mai erau aproape patru saptamani pana la vacanta . Ce m-a impresionat atunci , a fost solidaritatea oamenilor . Toti te ajutau cum puteau , cu ce puteau , dezinteresat  .  Atunci am fost prima data la un spectacol de opereta la Teatrul de Opereta , am condus un cart , am fost primit la cercul de tir de la palat , m-am imprietenit cu cativa copii din Bucuresti care ” explorau ” un tunel inchis din curtea palatului , tunel ce trecea pe sub liniile de tramvai si se infunda dupa vreo 60 de metri , am dat primul interviu pentru ziarul Scinteia ( de fapt si ultimul ) . Am vazut Ateneul , am  fost cu vaporasul pe Herastrau , m-am plimbat prin Cismigiu , am vazut Liceul Lazar si m-am simtit ca un persomaj din cartea Cismigiu et comp de Grigore Bajenaru . Au trecut 40 de ani de atunci si locatarii s-au schimbat . Cei de atunci s-au maturizat , iar cei de acum se pare ca au dat in mintea copiilor .