La multi ani Timisoara!

Stiati ca la 3 august 1919, colonelul Virgil Economu, intra in fruntea trupelor romane in Timisoara, dupa ce pentru 15 zile Banatul a fost republica, iar apoi sub administratia Regatului Sarb? Intrarea trupelor s-a facut in cea mai veche piata din oras, Piata Losonszy, care de atunci poarta numele de Piata Unirii.

… in Giurgiu au fost gasite. Adevarul este ca nu toate, doar cateva. Trei pe centura Timisoarei, cinci pe centura Bucurestiului si trei  sau patru pe centura Sibiului. Se cauta in continuare celelalte. Daca aveti orice informatie utila va rog anuntati-ma!

In ultimele zile, suntem bombardati pe toate canalele media cu informatii despre caii din padurea Letea din Delta. Ce nu inteleg, este modul de revendicare a proprietatii. De unde dracu stiu localnicii care este calul lui Gheorghe, a lui Vitalie, a lui Ghenadie sau a lui Vasile. Din spusele unui oficial:

“Fiecare dintre oamenii din C. A. Rosetti ştie foarte clar care cal este al lui. Unii dintre ei au semne, aşa-numitele tatuaje sau câte o crestătură la ureche. Alţi localnici îi ştiu pur şi simplu, iar alţii îi revendică şi nimeni nu contestă dreptul lor de proprietate asupra acelor cai. Acest lucru se întâmplă acolo de când lumea. Asta-i legea locului”, a declarat, joi, pentru MEDIAFAX, Marinela Tertiş.

” Legea locului” e mai presus decat legile statului? Sa zicem ca un localnic a lasat liber in padurea Letea un armasar, iar altul o iapa, care se iubesc si iapa fata un manz. Intrebare: al cui este manzul? Raspuns: manzul este liber, deoarece nu s-a nascut in ograda niciunuia dintre lipoveni. Si atunci pe ce criterii sunt revendicati si manjii de catre locuitorii din zona? Daca i-au lasat liberi, inseamna ca n-au avut cu ce-i hrani, sau n-au vrut sa le poarte de grija, dar, cand este rost de castigat ceva parale, toti sunt proprietari de cai. Parerea mea umila, este ca s-a atins un subiect sensibil si ca ar fi necesara recunoasterea oficiala a rasei: Calul salbatic de Letea. Sa nu vina cineva sa-mi spuna mie ca localnicii folosesc ocazional caii pentru diferite munci. Caii salbatici, ai?

Apropos: care mi-ai vazut si mie calu’? Un murg de patru ani, cu stea alba pe piept si cu zece pistrui pe urechea stanga. Raspunde la numele: Calu. Doar anuntati-ma, ca-mi fac actele de proprietate si ma duc eu dupa el. Asa sa-i ajute…

P.S. N-am putut sa nu postez supararea asta acuma, deoarece peste cateva ore vine Apocalipsa si am vrut sa aflati toti ca sunt suparat de nu sa poate. Va doresc la toti: Apocalipsa fericita!

Da, asta am fost azi. Am vazut Bucurestiul, asa cum ar trebui sa fie, cu centrul istoric renovat, plin de turisti nemti, francezi care au venit sa vada sora mai mica a capitalei lor, unguri, austrieci, etc, etc.

Voi chiar credeti ca-i adevarat? Este. Mai putin ca era renovat tot si ca era plin de turisti straini. Cazare, am gasit, ca orice turist econom, in Afumati, destul de decenta. Mi-am promis ca in 2-3 ani sa ma intorc si sa-l vad asa cum vrem toti, iar de cazat sa ma cazez la Hotel Caro. De ce acolo? Petru ca, din cele vazute pe situl hotelului este asa cum ar trebui sa fie: elegant, linistit, impunator, curat. Ma gandesc si eu ca un visator care sunt: ce frumos ar fi ca vineri dimineata cand ma voi trezi, dupa chermeza de la Roblogfest sa pot parafraza o reclama TV si sa spun: multumesc Standout, ca m-ai ajutat sa dorm linistit la Hotel Caro.

Apoi sa merg din nou pe Lipscani, Covaci, Selari si sa vad daca totusi nu m-am inselat, si centrul Micului Paris este totusi asa cum mi l-am inchipuit.

Adaugat dupa doua zile: sunt fericit. Azi am vazut cateva grupuri de turisti straini in centrul vechi al Bucurestiului. Pe bune.

S-a-ntamplat in dimineata asta a Sfintei zile de Craciun. La ora 7 fara un sfert. Eram intre somn si trezeala, cand am auzit zgomote afara. M-am uita afara printre jaluzele si ce vad pe-ntuneric: pe acoperisul unei anexe, la 2 metri departare de geam, doua mogaldete. Una dadea sa coboare, cealalta atunci trecea zidul de 3 merti inaltime care ne desparte de curtea vecina. Mai sa fie, m-am gandit. Sa stii ca a venit mosul la noi, dar nu vrea sa intre pe horn deoarece nu mai avem sobe si se teme sa nu ramana blocat acolo. Dar am avut o revelatie: la noi a ajuns Mos Craciun aseara, in Seara de Ajun si ne-a adus daruri la toti, deci n-a uitat sa dea nimic, si in consecinta a venit sa ia si si-a adus si ajutoare un elf sau chiar pe Rudolf. Am deschis rapid geamul si le-am vazut fetzele. De fapt nu le-am vazut ca se confundau cu intunericul de afara de negre ce erau. Am strigat: mai Mosule nenorocitule, ce faci aici? Dupa o secunda de stupefactie, amandoi au sarit zidul inapoi de unde venisera de parca erau pe arcuri. Io ma gandesc acuma ca daca era totusi Mosul si s-a speriat de mine crezand ca vreau sa-l pradui de jucariile din sac? In rest toate bune, sanatosi toti, si acasa toti.

S-aveti un CRACIUN FERICIT, plin de bucurii.

sau raul Tisa? Ma intriga ca pe toate posturile de televiziune se vorbeste de raul Tisa. Io, la scoala, ca si eu am fost tanar, am fost chiar copil, am invatat ca Tisa este fluviu. Acuma ce sa cred?

Am ajuns ” acasa “. De fapt acasa este ceva relativ. Aici am fost acasa pana la sfarsitul anilor ’70.

Sa va povestesc pe scurt. Drumul : ca naiba. Intre Arad si Oradea am prins nenumarate semafoare la care am stat si cate 10-15 minute. Dupa Oradea, semafoarele au cam disparut, iar in locurile ingustate, unde se circula pe o singura banda, nu se mai tinea cont de semnul ala care arata cine are prioritate, si ca atare se statea si cate 20 de minute pana ce se oprea coloana din sens opus. Apoi, dupa ce am intrat pe raza judetului Satu  Mare, intamplator, din cauza fusului orar, a inceput sa se intunericeasca. E, aici sa vezi. Drum nemarcat, asa ca am circulat pe pipaite. In localitati, o bezna ca-n cur. Ma rugam la Dumnezeu sa nu dau peste vreun biciclist sau pieton nesemnalizat. Pe la 8 am intrat victorios in orasul meu natal. Satu Mare am sosit! Mi-am adus aminte ca ai mei inplinesc azi o suma  de ani de cand se suporta cu stoicism unul pe celalalt, si m-am gandit sa opresc in Real, sa-i iau mamei un buchet de flori. Din pacate n-am gasit nimic la buchet asa ca i-am luat niste flori la ghiveci. Noroc ca i-au placut. Amu-i amu. Cine credeti ca a fost primul satmarean cu care am stat de vorba? Binenteles ca n-ati ghicit. N-a fost Satmareanu’.  Las’ ca va spun eu: AdrianSM . Mi-a facut o deosebita placere surpriza de a-l intalni in avanpremiera adunarii de vineri. Apropos de adunare, incercam la ASTORIA intre 6 si 7 seara?

http://www.dailymotion.com/video/x2z68z_john-denver-country-roads_music/

15 septembrie 1830. Se inaugureaza prima cale ferata din lume intre Liverpool si Manchester. In Anglia binenteles.

15 septembrie 1890. Debuteaza lucrarile de regularizare a Dunarii la Portile de Fier. In Austro-Ungaria binenteles.

La sapte septembrie 1739, se semneaza Tratatul de pace de la Belgrad, dintre Austria si Imperiul Otoman, care incheia razboiul ruso-austro-otoman, si prin care Austria a fost obligata sa restituie Tarii Romanesti ( Valahiei ), regiunea Olteniei.

A fost bine, sau rau?