La multi ani Timisoara!
Stiati ca la 3 august 1919, colonelul Virgil Economu, intra in fruntea trupelor romane in Timisoara, dupa ce pentru 15 zile Banatul a fost republica, iar apoi sub administratia Regatului Sarb? Intrarea trupelor s-a facut in cea mai veche piata din oras, Piata Losonszy, care de atunci poarta numele de Piata Unirii.
… in Giurgiu au fost gasite. Adevarul este ca nu toate, doar cateva. Trei pe centura Timisoarei, cinci pe centura Bucurestiului si trei sau patru pe centura Sibiului. Se cauta in continuare celelalte. Daca aveti orice informatie utila va rog anuntati-ma!
In ultimele zile, suntem bombardati pe toate canalele media cu informatii despre caii din padurea Letea din Delta. Ce nu inteleg, este modul de revendicare a proprietatii. De unde dracu stiu localnicii care este calul lui Gheorghe, a lui Vitalie, a lui Ghenadie sau a lui Vasile. Din spusele unui oficial:
“Fiecare dintre oamenii din C. A. Rosetti ştie foarte clar care cal este al lui. Unii dintre ei au semne, aşa-numitele tatuaje sau câte o crestătură la ureche. Alţi localnici îi ştiu pur şi simplu, iar alţii îi revendică şi nimeni nu contestă dreptul lor de proprietate asupra acelor cai. Acest lucru se întâmplă acolo de când lumea. Asta-i legea locului”, a declarat, joi, pentru MEDIAFAX, Marinela Tertiş.
” Legea locului” e mai presus decat legile statului? Sa zicem ca un localnic a lasat liber in padurea Letea un armasar, iar altul o iapa, care se iubesc si iapa fata un manz. Intrebare: al cui este manzul? Raspuns: manzul este liber, deoarece nu s-a nascut in ograda niciunuia dintre lipoveni. Si atunci pe ce criterii sunt revendicati si manjii de catre locuitorii din zona? Daca i-au lasat liberi, inseamna ca n-au avut cu ce-i hrani, sau n-au vrut sa le poarte de grija, dar, cand este rost de castigat ceva parale, toti sunt proprietari de cai. Parerea mea umila, este ca s-a atins un subiect sensibil si ca ar fi necesara recunoasterea oficiala a rasei: Calul salbatic de Letea. Sa nu vina cineva sa-mi spuna mie ca localnicii folosesc ocazional caii pentru diferite munci. Caii salbatici, ai?
Apropos: care mi-ai vazut si mie calu’? Un murg de patru ani, cu stea alba pe piept si cu zece pistrui pe urechea stanga. Raspunde la numele: Calu. Doar anuntati-ma, ca-mi fac actele de proprietate si ma duc eu dupa el. Asa sa-i ajute…
P.S. N-am putut sa nu postez supararea asta acuma, deoarece peste cateva ore vine Apocalipsa si am vrut sa aflati toti ca sunt suparat de nu sa poate. Va doresc la toti: Apocalipsa fericita!
Tuturor celor carora li s-a spus ca-s barbati, celor care se cred ca-s barbati si celor care suntem barbati:
LA MULTI ANI! Hai sa traim.
P.S. Nu uitam nici femeile care sunt barbate. 
In seara asta, cand ma-ntorceam cu Ma’sa acasa de la avanpremiera, am oprit la o butica sa luam o apa cu bule. In fata noastra, un tip a cumparat bere, tutun si OB-uri. Am auzit fara sa vreau. Ma gandesc ca poate ar trebui respectata o limita de confidentialitate ca la banci. Nu asta-i interesant, ci ce i-a spus vanzatoarea: va doresc o seara placuta! Ma gandesc si io cum poate sa aiba omu’ o serara placuta cu OB-urile in buzunar. Poate-mi explicati si mie!
Mda, a fost o vreme cand credeam ca pub vine de la pubian. Apoi ca vine de la publicitate. In seara asta am aflat ca vine de la succes. Dar, doar daca este precedat de little. Adica Little Pub. Azi am fost in avanpremiera deschiderii acestui mic dar superb local. Ii doresc mult succes lui Ovidiu si deopotriva lui Andrei in ceea ce au inceput. Bafta copii. In zilele urmatoare voi reveni cu noi informatii si poate si poze.
Bucuresti, Biserica de argint, 25 martie, anul Domnului 2011. Toata crema, spuma, bezeaua bloggarimii romane. Si cireasa de pe tort. Eu, Ovidiu si Tudor. Fara falsa modestie. Lume buna, rea, curiosi. Premii, toate. Acuma nu-s io in masura sa judec si sa comentez acordarea lor, dar unii zic ca a fost ca-n fotbal sau ca-n bucatarie. Adica blat. Ei stiu mai bine. La un moment dat am vazut multa lume cu pahare cu licoare albastra in mana, si m-am gandit ca saracii or fi bolnavi si se trateaza cu Mona. ( Stiti voi, spirtul ala albastru medicinal care sterilizeaza tot ). Apoi am aflat ca era ceva bautura cu curacao. Sper ca le-a fost de bine. Una din marile multumiri care le-am avut la hotel, a fost compania selecta: Groparu, Makavelis, Cucuruzu, Nebuloasa, Gaben, Visurat si Denisuca, si multi altii, care nu se vor supara daca nu-i voi aminti aci. Acuma, un fapt inedit a fost ca m-am mai pricopsit cu trei copii: CristinaTM, Zicu si Marius. Io i-am acceptat, nu-i puteam refuza din moment ce m-au recunoscut. Mai greu a fost sa-i explic la Ma’sa ca n-am umblat in tinerete prin nicio ograda straina, si ca-s doar infiati.
A trecut si ziua de ieri. Adica luni, cea mai naspa zi din saptamana. Mai ales dupa o lipsa de 3 zile lucratoare de la servici. N-am sa va povestesc cum a fost ieri, ci cum a fost pana ieri. Dupa cum poate ati aflat, am fost la capitala, si printre altele, la cea mai mare adunare a bloggarimii romane. Mi-am hodinit oasele la Hotel Caro, aripa de 4 stele, prin grija Standout . Va recomand calduros hotelul aflat pe malul lacului Tei. Din cate am aflat, hotelul a fost amenajat intr-o fosta fabrica de tigari. Am ramas mirat ce au putut sa faca dintr-o fabrica dezafectata. Doua, trei si patru stele adevarate, plus nu stiu cate sali de conferinta, centru SPA si altele. Compania a fost insa de 10 stele, dar despre asta mai tarziu, ca acum mai am oleaca de munca si daca-ntind mana nu-mi da nimeni nimic.
Da, asta am fost azi. Am vazut Bucurestiul, asa cum ar trebui sa fie, cu centrul istoric renovat, plin de turisti nemti, francezi care au venit sa vada sora mai mica a capitalei lor, unguri, austrieci, etc, etc.
Voi chiar credeti ca-i adevarat? Este. Mai putin ca era renovat tot si ca era plin de turisti straini. Cazare, am gasit, ca orice turist econom, in Afumati, destul de decenta. Mi-am promis ca in 2-3 ani sa ma intorc si sa-l vad asa cum vrem toti, iar de cazat sa ma cazez la Hotel Caro. De ce acolo? Petru ca, din cele vazute pe situl hotelului este asa cum ar trebui sa fie: elegant, linistit, impunator, curat. Ma gandesc si eu ca un visator care sunt: ce frumos ar fi ca vineri dimineata cand ma voi trezi, dupa chermeza de la Roblogfest sa pot parafraza o reclama TV si sa spun: multumesc Standout, ca m-ai ajutat sa dorm linistit la Hotel Caro.
Apoi sa merg din nou pe Lipscani, Covaci, Selari si sa vad daca totusi nu m-am inselat, si centrul Micului Paris este totusi asa cum mi l-am inchipuit.
Adaugat dupa doua zile: sunt fericit. Azi am vazut cateva grupuri de turisti straini in centrul vechi al Bucurestiului. Pe bune.
Ca orice satmarean, adica nascut in Satu Mare, nu pot sa nu ma laud. Mai ales cu progeniturile mele Ovidiu si Tudor . In 25 martie vom fi la Bucuresti la roblogfest. Adica mai mult Ovidiu, (categoria : cel mai popular blog) si Ovidiu impreuna cu Tudor si Alex( categoria blog colectiv ). Eu voi fi acolo incercand sa impac utilul cu fudulia, (de ce va ganditi la prostii?) ei in sala cu inima cat un purice, asteptand rezultatele. Cand cei doi baieti ai mei ajung in finala la Roblogfest inseamna ca am cu ce ma fuduli. Fie ca cei mai buni baieti ai mei sa castige Daca va place cum si ce scriu,( ei nu eu), ce-ar fi sa-i votati si voi. Si aici.
