Tac'su

Ca orice satmarean, adica nascut in Satu Mare, nu pot sa nu ma laud. Mai ales cu progeniturile mele Ovidiu si Tudor . In 25 martie vom fi la Bucuresti la roblogfest. Adica mai mult Ovidiu, (categoria : cel mai popular blog) si Ovidiu impreuna cu Tudor si Alex( categoria blog colectiv ). Eu voi fi acolo incercand sa impac utilul cu fudulia, (de ce va ganditi la prostii?) ei in sala cu inima cat un purice, asteptand rezultatele. Cand cei doi baieti ai mei ajung in finala la Roblogfest inseamna ca am cu ce ma fuduli. Fie ca cei mai buni baieti ai mei sa castige   Daca va place cum si ce scriu,( ei nu eu), ce-ar fi sa-i votati si voi. Si aici.

Ion era în curte şi-şi ascuţea coasa înjurand: mniezăii şi-nchinarea lor, anafura mami lor şi altele care nu pot fi redate aici. Vasile, vecinu’ îl aude şi-l întreaba:                                                                                 -Mă Ioane mă, ce Dumnezeu de ieşti aşe de năcăjit?

-D’apoi mă Văsîi mă, cum să nu fiu năcăjit cînd ungurii l-or omorat pă domnul nostru Mihai Viteazu mă.

-Bine bine mă Ioane, da aia o fost la omieşasăsuteunu.

-Mă Văsîi, da’ io numa amu am aflat. Mnezăii mami lor. Le ieu gîtu mă. Mama lor.

8  martie. Clasa a şasea, ora de romîna. Profesoara le dă temă elevilor o compunere scurta despre bunătatea mamei, din care să rezulte că:  mama e numai una .

Lenuţa: eu cînd am fost bolnavă, mama a stat lînga mine si m-a îngrijit. Mama e numai una.

Georgel: eu cînd mi-am spart capul, mama a venit cu mine la spital şi a dat şpaga la doctor şi asistenta să mă bage în faţă. Mama e numai una.

Bulă: ieri cînd am ajuns flămînd acasă, mama era la bîrfă în cameră cu tanti Viorica, iar cînd i-am spus că mi-e foame, mi-a zis: vezi şi tu în frigider că sunt 3 chiftele. Am deschis frigiderul şi am strigat: mama, e numai una!

Iată rețeta .

Da, geniile s-au dus. Eminescu, Einstein, Marie Curie, Napoleon, Shakespeare, Chaplin, altii si altii. Puteti complecta voi lista.

Nici eu nu ma simt prea bine.

rusine. Iata ca a trecut o saptamana de cand am fost la Satu Mare cu trebi pe la ai mei, ocazie cu care l-am cunoscut in carne si oase pe Satmareanu si m-am reintalnit cu Adrian si cu T-rex-el, care sa stiti ca nu-i tocmai atat de tiranozaur pe cat ar vrea sa para. Asa deci: ” blogmeet-ul ” s-a tinut in beci la No Pardon, un local foarte dragut, o combinatie destul de reusita intre pub, restaurant italienesc si crasma. Foarte fain. Dar sa revin la oile mele. In prima ora, am fost doar 4: eu, Adrian, Satmareanu si pentru priiiima data la blogmeet in Saaatu Mareee: Al’mic. Apoi a venit si T-rex. Darius e un tip super, desi e pesedist. Mi-a explicat ca el este socialist nu comunist. La urma urmei nu conteaza ce orientare politica ai. Adrian era cam suparat din cauza serviciului iar Ionut mistocar si pastilist ca de obicei. Sincer, m-am simtit extraordinar de bine, pentru putina vreme m-am simtit acasa. Tudor, da, cred ca i-a placut si lui, mai ales ca n-a mai fost la un blogmeet cu atata lume si din cate am vazut, s-a intretinut cu toti . Da, sa-mi fie rusine ca abia dupa o saptamana am reusit sa scriu despre 3 oameni faini din Satu Mare. Dupa cum i-am promis, trebuie sa-i povestesc toate astea si unuia dintre copiii Satmarului, plecat la Cluuuj.

N-am nimic cu militarii pensionati, cu pensionarii din Galati si din alte parti, cu somerii, cu bugetarii ciomuiti la salarii si la pensii, dar am cu cei care au avut privilegii salariale si le-au luat ca pe ceva normal. Acum tot aud: sanedea statul, de ce ne-au luat, sanedea, sanedea. Ma intreb si eu ca tot omul platitor de impozite: de unde dracu sa va mai dea, ca s-a ajuns la fundul sacului. Gata: Sanedea a murit. Aia din-nainte v-au dat tot ce ati vrut, nu s-au gandit sa mai si lege gura sacului, si voi ati primit bucurosi cu ambele maini si cu toate buzunarele si conturile. Si toate ofertele si pomenile au fost in prag de alegeri. Nu vi se pare curios? Acuma cand vi s-a spus ca nu mai este de unde (si pe buna dreptate) ii injurati pe astia care va spun ca n-au, nu pe cei care v-au promis fara sa stie de unde vor face rost de bani. Am auzit la televizor lozinci ca in decembrie ,89: Joscuel, Joscuel, dar n-am auzit nici un Suscuel. Dovada clara ca stim doar sa demolam. Vi se pare normal ca o tara sa se-mprumute ca sa poata plati salarii si pensii? Suntem un stat de asistati social. Am ajuns chiar un stat asistat social. De fapt nu, in conceptia noastra a fi asistat social inseanma sa ti se dea, fara sa dai nimic in schimb. Statul trebuie sa restituie banii ” primiti ” cu varf si-ndesat, deci nu este asistat, este indatorat. Cine credeti ca va plati? Rudele lui Sanedea sau cei ce platesc si acum? Ne bucuram ca ” mai primim o noua transa “. Da, vom mai avea bani pentru 2-3 luni pentru pensii si salarii bugetare. Ma gandesc insa ce vom face la vremea scadentei. Deocamdata platim doar ” suma minima de plata ” ca la un card de credit.

Da’ nu-i nimic. Noi sa fim sanatosi, sa ne dam salarii mari s-aiba statul de unde da si la altii, ca de spitale si scoli civilizate nici vorba.

Cred ca cel mai bine va explica Ovidiu ce sa-ntamplat. Vorba lui Tudor: moment Kodak

S-a-ntamplat in dimineata asta a Sfintei zile de Craciun. La ora 7 fara un sfert. Eram intre somn si trezeala, cand am auzit zgomote afara. M-am uita afara printre jaluzele si ce vad pe-ntuneric: pe acoperisul unei anexe, la 2 metri departare de geam, doua mogaldete. Una dadea sa coboare, cealalta atunci trecea zidul de 3 merti inaltime care ne desparte de curtea vecina. Mai sa fie, m-am gandit. Sa stii ca a venit mosul la noi, dar nu vrea sa intre pe horn deoarece nu mai avem sobe si se teme sa nu ramana blocat acolo. Dar am avut o revelatie: la noi a ajuns Mos Craciun aseara, in Seara de Ajun si ne-a adus daruri la toti, deci n-a uitat sa dea nimic, si in consecinta a venit sa ia si si-a adus si ajutoare un elf sau chiar pe Rudolf. Am deschis rapid geamul si le-am vazut fetzele. De fapt nu le-am vazut ca se confundau cu intunericul de afara de negre ce erau. Am strigat: mai Mosule nenorocitule, ce faci aici? Dupa o secunda de stupefactie, amandoi au sarit zidul inapoi de unde venisera de parca erau pe arcuri. Io ma gandesc acuma ca daca era totusi Mosul si s-a speriat de mine crezand ca vreau sa-l pradui de jucariile din sac? In rest toate bune, sanatosi toti, si acasa toti.

S-aveti un CRACIUN FERICIT, plin de bucurii.